Iubirea... un joc de noroc care ne da fiori, ne face sa uitam de noi, sa ne cufundam intr-o lume de vis sau un lung prilej pentru durere in care suferim mai mult decat putem indura si plangem pana cand lacrimile se transforma in sange.
De cele mai multe ori suferim desi consideram ca am intalnit iubirea adevarata iar viata fara aceasta nu ar mai avea sens.
Poate si tu cititorule imi poti spune ca iubesti, dar esti cu adevarat castigator? Iubire NU dezamagire
Iubirea nu dispare in timp...daca a disparut atunci nu a fost iubire. Ceea ce poate disparea insa este atractia de la inceput, dorinta patimasa de explorare a trupului celui de langa tine. Acestea nu sunt "simptomele" iubirii dar, reprezinta inceputul unui joc cu o singura posibilitate de castig.
Atunci cand te trezesti simti ca esti unde vrei sa fii si mai presus de toate cu persoana pe care o doresti langa tine? Daca raspunsul este da inseamna ca ai gasit deja un "bilet norocos", iar daca nu, cu siguranta meriti sa nu cedezi dezamagirii si sa cauti pana atunci cand "biletul" va fi castigator.
Si cum ne dam seama daca e iubire sau nu? Ei bine, iubirea este o stare permanenta a sufletului nostru. De fapt, exista iubire in partenerul care ne accepta asa cum suntem fara sa ne schimbe, ne spune ca ne iubeste fara sa il intrebam, ne saruta in fiecare dimineata doar pentru ca e o noua zi.
Pe parcursul unui joc poti ajunge sa iti creezi suferinte interioare de neimaginat si sa renunti, sau sa descoperi ce e iubirea cu adevarat si sa te bucuri de aceasta.
Castiga iubire
Castiga iubire aceia dintre voi care inteleg ca reusita acestui joc de noroc inseamna stabilitate, incredere, reciprocitate. Daca nu te mai simti atras de partener dupa un an sau doi la fel de mult ca la inceput este in regula dar, daca nu va mai oferiti incredere unul altuia si va simtiti "legati" de persoana langa care va treziti zi de zi atunci jocul s-a terminat.
Cu fiecare "bilet extras" in cautarea iubirii ai mai multe sanse de castig. In schimb, daca te hranesti cu amintiri si nu renunti la un "bilet necastigator" practic, renunti la iubire.
Jocul trebuie sa continue
De ce sa renunti sa continui un joc in cautarea iubirii dupa un esec cand, fiecare sfarsit dureros ar trebuie sa aiba un nou inceput provocator? Chiar si atunci cand incercarile se dovedesc a fi in zadar, cand fiecare speranta este spulberata, atunci ar trebui sa joci mai mult ca niciodata.
Sfatul meu este sa iubesti ca un invingator si sa cauti iubirea pana atunci cand amandoi iesiti castigatori.
Raurile din unele regiuni populate au inceput sa piarda din cantitatea de apa din cauza schimbarilor climatice. Cele mai afectate rauri sunt Raul Galben din nordul Chinei, Gange din India, Nigerul din vestul Africii si Colorado din sud-vestul Americii. In momentul in care se adauga si efectele irigatiilor, a barajelor si a altor activitati ce duc la consumarea apei, aceste schimbari pot ameninta pe viitor depozitele de apa si mancare, dupa cum se arata intr-un raport publicat in American Meteorological Society’s Journal of Climate, citat de Reuters.
“Scaderea debitului apelor creste presiunea exercitata asupra resurselor de apa proaspata din intreaga lume, mai ales cu atat mai mult cu cat cererea de apa este mai mare deoarece numarul populatiei creste”, a declarat Aiguo Dai, de la Centrul National de Cercetarea Atmosferei din Colorado.
Cercetatorii condusi de Dai au analizat informatiile debitelor a 925 de rauri, informatii adunate in perioada 1948-2004, si au descoperit numeroase schimbari in ceea ce priveste cantitatea de apa la aproape o treime din cele mai mari rauri din lume.
De exemplu, cantitatea anuala de apa proaspata ce se varsa in Oceanul Pacific a scazut cu aproximativ 6 procente, adica 526 kilometri cubi sau echivalentul volumului de apa ce se varsa din raul Mississippi in fiecare an. Deversarile anuale in Oceanul Indian au scazut si ele cu 3 procente in ultimii 56 de ani, adica echivalentul a 140 kilometri cubi.
In perioada 1948-2004, debitul raului Columbia a scazut cu 14% din cauza ploilor putine si a consumului mare de apa. Insa, raul Mississippi are un debit cu 22% mai mare datorita cresterii frecventei precipitatiilor.
Topirea anuala a ghetariilor a determinat o cresterea a nivelului apelor din Oceanul Arctic cu 10%, adica 460 kilometri cubi.
“De asemenea, exista dovezi ca, incepand din 1970, incalzirea globala a cauzat aparitia timpurie a primaverii, ceea ce face ca zapezile sa se topeasca inainte de vreme si sa provoace inundatii”, au mai scris oamenii de stiinta in studiul publicat.
Deoarece schimbarile climatice nu se vor opri in urmatorii zeci de ani exista posibilitatea sa ne confruntam cu o problema a apei potabile de care societatea are nevoie.
Miniştrii mediului din G8 şi din ţările emergente, reuniţi la Siracusa, în Sicilia, au încercat joi să găsească o soluţie de compromis între criza economică mondială, pe de o parte, şi lupta împotriva încălzirii climatice şi păstrarea biodiversităţii, de cealaltă, relatează AFP. Reuniunea vizează adoptarea, vineri, a unei “Carte de la Siracusa” pentru a identifica mijloacele şi sursele de finanţare care pot păstra biodiversitatea animală şi vegetală pe toată suprafaţa Pământului, au afirmat surse apropiate dosarului.
Biodiversitatea este recunoscută în prezent de toate ţările drept un atu economic indispensabil şi de neocolit atât pentru dezvoltarea ţărilor bogate, cât şi pentru cele sărace, potrivit aceleiaşi surse.
“Criza financiară este o oportunitate pentru a rezova în acelaşi timp criza economică şi a cea a încălzirii Pământului”, a declarat ministrul ceh al mediului Martin Bursik, în cursul unei conferinţe de presă. “Piaţa trebuie să ne dea mijloacele de a lucra în favoarea mediului”, a adăugat el, fără a preciza, însă, ce sume sunt necesare.
Schimbarea radicală a abordării problemei încălzirii climatice de către noua administraţie americană a inspirat optimism la conferinţă. “G8 este un forum excelent pentru a transmite mesajul că biodiversitatea rămâne o prioritate pentru programul mondial al mediului (…) şi există o înţelegere comună a amplorii problemei”, a afirmat Bursik, a cărui ţară asigură preşedinţia UE.
Apărarea biodiversităţii este recunoscută drept un aspect “imperativ atât din punct de vedere moral, cât şi ecologic”, a spus el, încheind: “Ne îndreptăm către Copenhaga”.
În decembrie 2009, la Copenhaga, va avea loc un summit, în urma căruia ONU speră ca ţările participante să ajungă la un acord cu caracter obligatoriu privind limitarea emisiilor de dioxid de carbon, care să urmeze din 2010 Protocolului de la Kyoto.
Pe lângă noua atitudine americană, noutatea reuniunii de la Siracusa a fost şi intenţia de a implica şi Africa în efort, pentru o dezvoltare durabilă. Africa de Sud şi Egiptul au fost invitate la reuniune.
G8 (Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Italia, Canada, Rusia, Germania şi Japonia) a invitat la aceste discuţii Brazilia, China, India, Mexic, Africa de Sud, Australia, Coreea de Sud, Egipt şi Indonezia. La reuniune mai sunt prezente Comisia Europeană, Cehia - ţară care asigură preşedinţia UE - şi Danemarca - ţară care va găzdui summitul de la Copenhaga din decembrie 2009.
Reducerea cu 70% a emisiilor de gaze cu efect de seră, în special a dioxidului de carbon, în secolul al XXI-lea ar salva gheţarii din Oceanul Arctic şi ar evita consecinţele dezastruoase provocate de încălzirea climatică, potrivit unui studiu dat publicităţii marţi şi citat de AFP. Încălzirea climatică din zona arcitcă ar fi redusă astfel aproximativ la jumătate, ceea ce ar ajuta la salvarea peştilor, a păsărilor marine şi a animalelor polare, precum urşii albi, în special în nordul Mării Bering, sunt de părere cercetorii.
Deşi temperaturile ar continua să crească, aspectele cele mai periculoase ale încălzirii climatice (topirea calotei glaciare, reducerea permafrostului, creşterea nivelului oceanelor) ar putea fi parţial evitate, explică Warren Washington, cercetător la NCAR (National Center for Atmospheric Research), principalul autor al studiului.
Acest proiect finanţat de Departamentul american al Energiei va fi publicat săptămâna viitoare în Scrisorile privind cercetarea geofizică (Geophysical research Letters).
“Studiile arată că nu putem evita încălzirea climatică a planetei în secolul al XXI-lea”, precizează Washington, care s-a bazat pe mai multe simulări informatice. “Dar dacă oamenii ar reuşi să reducă emisiile de gaze cu efect de seră în această proporţie (70% - n.red.), am putea stabiliza ameninţarea reprezentată de încălzirea climatică şi evita o catastrofă”, a adăugat cercetătorul.
Temperatura medie de pe glob a crescut cu aproape un grad de la jumătatea secolului al XIX-lea şi până în prezent. Procesul de încălzire se datorează în primul rând emisiilor de gaze cu efect de seră şi mai ales dioxidului de carbon (CO2), aminteşte studiul.
Gazele cu efect de seră din atmosferă au depăşit cantitatea din secolul al XIX-lea de 284 de părţi la un milion (ppm), ajungând în prezent la 380 de ppm. Cele mai recente cercetări arată că o creştere cu încă un grad Celsius a temperaturii ar putea declanşa schimbări climatice periculoase.
Pentru studiul lor, climatologii au luat în calcul ipoteza că nivelul de CO2 din atmosferă ar putea fi plafonat la 450 ppm la sfârşitul acestui secol, un nivel realizabil dacă măsurile de economisire a energiei şi dezvoltarea tehnologiilor pentru energii regenerabile sunt implementate În schimb, dacă nu vor fi luate măsuri, nivelul de dioxid de carbon va atinge 750 de ppm până în anul 2100.
Rezultatele cercetărilor arată că având un nivel de CO2 limitat la 450 de ppm, temperaturile ar creşte în medie cu 0,6 grade Celsius faţă de nivelul actual până la sfârşitul secolului. Însă dacă nu se va face nimic, creşterea temperaturilor va fi aproape de patru ori mai mare.
Creşterea nivelului oceanelor ar fi, în primul caz, de 14 centimetri, şi în al doilea de 22 de centimetri. De asemenea, în prima situaţie, volumul gheţarilor ar scădea cu 25% pe timpul verii şi se va stabiliza până în 2100, însă dacă nu vor fi luate măsuri, volumul ar fi redus cu cel puţin 75%.
Confruntată cu un scenariu dezastruos, Uniunea Europeană a hotărât să reducă drastic emisiile de dioxid de carbon. La rândul său, preşedintele american Barak Obama a propus reducerea până în 2020 a emisiilor de CO2 cu 14% faţă de nivelul lor din 2005, şi cu 83% până în 2050, adoptând în acelaşi timp mai multe reguli privind dreptul de poluare.
Ok, ai ajuns pe acest sit, te uiti putin in jur, dezinteresat si te gandesti, “uite inca un sit impotriva fumatului, ce mai vor si astia de la viata mea?”
Ei bine, aici gresesti, EUrespir nu este impotriva fumatului. Din partea noastra, a membrilor acestui proiect, poti fuma cat doresti. Aici militam pentru oprirea fumatului in locurile publice. Daca esti fumator, eventual inrait si mandru de asta ai sa sari ca ars: “Cum?”, “Nu-i corect!” etc.
Pai, ei bine, iti raspundem noi, tu ai voie sa ne afumi si noi sa nu putem riposta, nici asa nu merge. Si atunci te vom intreba: “Dar tu de ce fumezi, atunci cand sunt si nefumatori de fata?”. Si in mare masura, fumatorii ne vor raspunde dand din umeri.
Si atunci vom lua motive des intalnite de fumatori si le vom discuta oferind alternative, sperand astfel sa te convingem ca ceea ce faci tu nu este rau numai pentru tine dar si pentru noi, nefumatorii si ca exista si alte motive de a te relaxa si de a fi cool.
Adolescenta a fost si este considerată varsta de aur, a marilor realizari, varsta marilor elanuri, integrarii sociale, varsta participarii la progresul social dar si ingrata, nesigurantei, insatisfactiei, contestatiei, marginalitatii, subculturii, varsta dramei.
Este vârsta rebelă, când adolescentul iese din universul copilăriei şi se îndreaptă către lumea adultă, dar urmându-şi propriul drum. Începe ruperea de autoritatea familiară şi integrarea în grupul celor asemenea lui.
Adolescentul poate fi “corupt” foarte usor de anturajul in care fie ca vrea fie ca nu intra pentru a relationa si cu alte persoane.
De obicei liceul este puntea pe care adolescentul o trece spre a se maturiza si de a fi introdus in societate, dar de foarte multe ori acesta este un rau foarte mare pentru adolescent pentru ca liceul nu inseamna obligatoriu slefuirea lui ca om ci acesta este un rau pentru ca ajungand in diferite cercuri el poate alege calea gresita.
Din dorinta de afirmare si de acest curent care circula prin randul elevilor de liceu si anume acela de a fi popular adolescentul poate face lucruri pe care nu se gandea ca le poate face vreodata si ma refer in special la faptul de a fuma pentru ca in viziunea unora daca nu fumezi nu poti face parte din cercul lor de prieteni. Alcoolul este si el “un factor obligatoriu” pentru a te face remarcat.
Printre pasiunile adolescentilor din zilele noastre se numara frecventarea cluburile, discotecile, cafenelele, jocurile video care le rapesc foarte mult timp, statul la computer, dar si plimbatul prin parc ceea ce de altfel este foarte bine nu numai pentru organism si multe altele… Din pacate cititul este o pasiune de mult uitata pentru aceste generatii.
Dorinta de socializare este foarte mare dar si benefica…
Să fim noi altfel! Suntem cu toţii obişnuiţi să trăim într-o lume care depinde întotdeauna de ALTCINEVA. Sau de ALTCEVA. Şi toată lumea are idei, toată lumea ştie că vrea ceva de la viaţă... dar nimeni nu face nimic. Toţi ne lăsăm conduşi mai mult sau mai puţin. Ne este frică să luăm atitudine. Oare de ce?! Ce-ar fi să ne hotărâm, într-o zi (şi de ce într-o zi şi nu chiar azi?) să trăim pentru noi... să facem şi pentru noi ceva. Chiar şi un lucru aparent neînsemnat... dar care să fie important pentru sufletul nostru. Eu cred că şi asta, printre altele, înseamnă spiritul „Adolescentul". Noi suntem cei care putem schimba ceva. Noi suntem la vârsta la care ÎNCĂ mai avem curajul să ne exprimăm. Noi putem fi altfel. Noi putem reprezenta ceva. Mulţi văd tinereţea, dragostea, frumuseţea vieţii prin ochii noştri. Atunci, să fim noi mesagerii acestor idealuri. Trebuie să avem curajul necesar. Trebuie să fim noi înşine, şi atât. Haideţi să fim aşa cum vârsta noastră ne îmbie să fim: nebuni, dacă vreţi... romantici, ambiţioşi sau melancolici. Puşi pe şotii şi, în acelaşi timp, sufletul societăţii în care trăim. Viaţa este minunată. Trebuie doar să vezi lucrurile bune din ea. Unii şi-ar dori să mai fie ca noi... haideţi să profităm.
In acest proiect as vrea sa discut mai multe ideei foarte importante pentru mine si pentru adolescentul din ziua de azi Situatia tanarului din ziua de azi! Una din prioritatile prezentului ar trebui sa fie situatia tineretului si masurile ce se impun pentru rezolvarea problemelor tineretului. O natiune nu se poate procupa de viitorul ei fara sa isi educe tineretul, care de fapt reprezinta viitorul. Pentru a prezenta tineretul in prezent este necesar sa-I definim patrimoniul spiritual si material care il formeaza. Din perspectiva materiala tineretul are sangele,limba si conditia sociala, iar spiritual are moralitatea, credinta si cultura. Analiza tuturor acestor caracteristici duce la "un portret" al tineretului. Constatand ca acest protret are nevoie de retusari trebuie gasit un artist care sa I le faca pentru a apropia acest portret de frumos, caci de ideal ar fi prea mult. Totusi un mare artist ar putea sa-l faca ideal. Partea materiala a tineretului este o temelie importanta pentru viata sa spirituala. Tineretul de o anumita nationalitate ar trebui sa aiba sangele strabunilor neamului in vinele sale. Oare astazi se mai intampla asa? Priviti la televizor imagini din tarile Europei si din Statele Unite, cele mai reprezentative modele in lume. SUA a ajuns un amestec de sange care a dus la o hibridizare a tineretului si pe viitor a intregii societati americane. Acest amestec nefericit de sange a alterat o componenta materiala a tineretului din aceasta tara. Aici "modele" ale tineretului au ajuns indivizi de perferinta cu cat mai multe origini, de tipul africano-anglo-asiatic sau alte amestecuri fortate si nenaturale. La fel si cu tarile "dezvoltate" din Europa. Ce cultura se poate naste dintr-un sange hibrid, fara o identitate bine determinata? O tendinta de amestec ii este impusa si Romaniei, unde se promoveaza muzica tiganeasca si relatiile cu negri, arabi si alti straini prin mass-media. Din nou sunt nevoit sa intreb cum se va mai incadra acest tineret pe linia unui neam, aici a neamului romanesc, cand multi tineri prefera relatiile cu straini decat cu alti romani?
Limba noastra
Limba este o alta componenta importanta care este intr-o situatie de degradare continua. Tinerii din afara unui stat vorbitor de limba engleza folosesc curent expresii englezesti, ba mai mult, folosesc expresii incorecte gramatical pentru ca negrii din SUA vorbesc la fel. Astfel si tineretul unei tari vorbitoare de limba engleza pronunta cuvintele gresit, intocmai precum negri americani. Nu as vrea sa par rau, dar prin aceste obiceiuri tineretul compromite continuitatea unei limbi.
Conditia sociala pare sa ii intereseze pe multi tineri. Multe fete isi cauta un partener cu bani, care sa le asigure un viitor fara ca ele sa fie nevoite sa lucreze. Daca tot mai multi tineri prefera sa isi asigure un viitor prin orice altceva dar nu munca, tara in care acestia traiesc va avea numai de suferit pe viitor si in aceasta suferinta generala vor intra si tineri "nevinovati", care au incercat sa-si construiasca o conditie sociala cu greu. Daca cei ce aleg sa nu lucreze au tot dreptul sa o faca, ei nu au nici un drept sa le ingreuneze sansele celorlalti. Mai exista si grupuri mari de tineri care refuza aspecte ale civilizatiei precum casa, familia, curatenia si alte aspecte obligatorii pentru omenire. Acestia nu pot face decat rau societatii si sunt ca un gunoi in plus printre mormanele deja existente.
Moralitatea adolescentului: Toate aceste aspecte ale partii materiale a tineretului interactioneaza cu componenta spirituala a sa. Este clar ca moralitatea este influentata de conditia sociala si de concepta tinerilor despre lumea materiala. Se poate usor constata ca in randul tot mai multor tineri moralitatea este la un nivel foarte scazut. La aceasta situatie s-a ajuns datorita mass-mediei, filmelor si datorita starii sociale a multor tineri: unii obisnuiti cu banii inca de mici, altii saraci dar dornici sa iasa din aceasta stare prin orice mijloace. Doar urmarind emisiunile pentru tineret si citind revistele dedicate tot lor ajungem la o concluzie foarte trista. Vorbele sunt de prisos cand avem cu totii posibilitatea sa ne documentam in fiecare zi datorita mass-mediei.
Credinta si-a pierdut aproape orice mai insemna pentru tineret. Cati tineri de la orase mai merg la Biserica macar de marile sarbatori? Muzica promoveaza in general "liber-cugetatorii" si este "la moda" sa faci cum a facut orice membru al unei formatii indiferent de moralitatea sa. Să ne închipuim revista „Hei!”, revistă pentru tineret, apare bilunar. Ea, bineînţeles, conţine două pagini de can-canuri din lumea muzicii a filmului, şi nu numai. Evident că oferă şi trei topuri, precum şi nelipsita pagină psihologică şi nu de puţine ori parapsihologică în care trei adolescente frustrate trimit o dată la două săptămîni, încă de la prima ediţie, aceleaşi trei scrisori: „Sînt grasă”, „Am sînii prea mici” şi „M-a părăsit pentru că am refuzat să facem dragoste”. De asemenea, în fiecare număr (cum s-ar putea altfel?), retardata studentă în anul trei la agronomie, recomandată de redacţie ca „psihologul care vă înţelege şi vă stă întotdeauna la dispoziţie” răspunde la aceste trei scrisori cu aceleaşi trei clişee: „Greutatea nu contează (de altfel nici mărimea, dar asta e din altă revistă)”, „O să-ţi crească” şi „Ai luat decizia corectă”.Dacă însă vă închipuiţi că acesta este singurul tip de publicaţie pentru adolescenţi, vă înşelaţi. Există persoane care pot mult mai mult şi revistele la care acestea scriu. Bineînţeles că şi în acestea vom găsi bîrfe, topuri şi scrisori ale copilelor disperate, dar aceste publicaţii sînt mai mult decît atît. Ele conţin pagini întregi (vai copacilor tăiaţi pentru ele) de opinii legate de societate şi de prejudecăţi, de eseuri pe teme tabu, şi nu în ultimul rînd, în forma cireşei de pe tort, de filosofie. Aceasta este pînă la urmă măsura valorii întregii reviste şi a efortului depus, pagina de filosofie, iar tema care respiră atît de flagrant din toate rubricile de acest fel este una singură: Dumnezeirea.
Aceasta este concluzia la care am ajuns: este la modă să scrii despre Dumnezeu, şi nu numai să scrii, ci şi să vorbeşti, să te cerţi, să te păruieşti prin cafenele pentru a-ţi apăra punctul de vedere. Nu de mult o înaltă faţă preoţească îmi spunea că spiritul voltairian a murit de mult şi că tinerii din ziua de azi nu mai simt nici o plăcere din a-l desfiinţa pe Dumnezeu. Am constatat însă, mai tîrziu, că se înşela amarnic. Tinerii se împart azi în două categorii: rebelii - nu toţi atei, dar eretici – şi indiferenţii – în general nişte fiinte subumane.Cei care cred cu adevarat in Dumnezeu mai întîlneşti unul la zece mii iar aceia care mai iau apărarea crediţei o fac sub forma individualismului, solipsismului sau a aberantelor variaţiuni misticiste. Şi atunci inevitabil mă întreb: să fie doar vîrsta sau revine moda? Nu sînt un sociolog bun şi nici un psiholog perspicace, dar înclin către prima varianţă: adolescentele minţi în formare sînt foarte uşor de influenţat şi cum ideile eretice (cum le spune biserica) se găsesc pe toate drumurile, tentaţia e mare. Tinerii văd răzvrătirea faţă de biserica sub care au crescut ca o emancipare, o îndrăzneală pentru care ar trebui să fie felicitaţi, dar de foarte multe ori lupta lor se reduce doar la dorinţa de a fi admiraţi. Adesea problemele palpabile, erotice, familiale, şcolare sau de orice altă natură se transpun în plan metafizic pentru că ei se simt neglijaţi, neprotejaţi de către Dumnezeul lor – expresie a recent uitatei esenţe parentale. Ceea ce adaugă un plus de nemulţumire este că nici unul dintre adulţii din jurul lor nu pare a le lua în serios suferinţa, nici părinţii, cărora de cele mai multe ori le vine şi mai greu decît copiilor lor să comunice, şi nici consilierii, psihologii, doctorii, duhovnicii, etc - oameni la care niciodată nu vor apela de bună voie.
În realitate preoţii (căci despre ei vorbim aici), mai ales cei trecuţi de o vîrstă, se interesează mai mult de-o grămadă de soarta tinerelor oi rătăcite şi nici nu dau o covîrşitoare importanţă „neruşinatelor” opinii pe care acestea le exprimă. Lucrul este în schimb scuzabil, iar preoţii îşi văd de acatistele lor asemenea caravanei lătrate de cîini, pentru că marii majorităţi a acestor revoluţionari „le va veni mintea la cap”. Interesantă este însă deducţia ce se desprinde din acest raţionament. Cum rămîne cu cei care se simt în continuare revoltaţi şi contestatari, deşi de mult au început să se bărbierească în fiecare dimineaţă? Înseamnă că încă nu şi-au încheiat socotelile cu adolescenţa şi că undeva, într-un cotlon prăfuit, închis pentru renovare, ascunsă, dar încă în viaţă o problemă se află în stand-by. Aşa sa fie oare? "Tinerii din ziua de azi, nu mai au pic de bun simt!...", zice adolescentul imitandu-i in batjocura pe adulti. Dar chiar avem de-a face doar cu un cliseu ridicol? Am intalnit doua versiuni, pe care le reproduc mai jos, ale melodiei "Ani de liceu" din filmul "Liceenii" aparut prin anii 80. Prima este versiunea originala din film, ia a doua este o creatie recenta, a unui grup tip "ciuperca muzicala postrevolutionara". Diferentele sunt edificatoare. Pentru noul tineret, "emotiile la romana" si "greul de la mate" au fost inlocuite de "cercelul din buric" si "telefonul care suna in ore". Copii razgaiati si hedonisti, produse ale culturii fast-food si big-brother, crescuti cu snickersul in coltul gurii, si coca-cola in pahar, ei nu mai au timp de teme, vor sa fie lasati in pace sa pluteasca in sfertodoctia lor, dar sunt "exact cum si-au dorit".Dar totusi nu ar fi ceva normal pentru noua generatie??Stim cu totii ca , noi , tinerii din ziua de azi suntem foarte diferiti in comportament ,obiceiuri si nu numai de parintii si chiar bunicii nostrii.Dar sa nu generalizam.Nu toti tinerii sunt la fel , fiecare copil e unic in felul fie fie prin gandire ,actiuni sau comportament si fiecare copil a fost educat de parintii intr-un mod unicat apropiat de valorile morale ale parintilor.Ceea ce este tragic este faptul ca exista parintii care nu s-au ocupat de educarea si cresterea copiilor intr-un mod normal si au fost aproape indiferenti la ceea ce face copilul.Acest lucru a dus in majoritatea cazurilor la aparitia unor tineri debusolati care ajung sa se drogheze , sa se lase de scoala sau chiar mai rau sa comita infractiuni grave.Dar oare numai parintii sunt de vina.NU ,asta in mod sigur, intalnim adesea tineri provenind din familii cu statut social foarte impresionant sau familii simple dar care s-au ocupat de copii lor.Insa ce ii determina pe acesti copii sa ajunga un exemplu negativ pentru societate.Eu sunt de parere ca aici intervin mai multi factori.In primul rand statul roman care nu se ocupa cum ar trebuii de buna educatie a “noii generatii” ,in al doilea rand mass-media.Mass-media are o influenta foarte mare asupra adolescentului modern deoarece tinerii din ziua de azi traiesc intr-o era a tehnologiei un televizorul si calculatorul au devenit obiecte des intalnite in casele noastre.Specialistii sunt de parere ca in ultimii 10 ani tineretul a fost “bombardat” cu mesaje cu influenta sexuala mare, trupele de muzica care au in componenta fete au inceput sa poarte costumatii din ce in ce mai provocatoare exemplu lor fiind urmarit si de tinerele fete care incearca cat mai mult sa semene cu idolii lor. Dupa o lunga perioada de timp în care preocuparile legate de sex erau catalogate (în cel mai fericit caz) drept neserioase si imorale, mijloacele de comunicare în masa au fost invadate de subiecte "fierbinti". Indiferent de forma ei de manifestare, fie prin diverse publicatii, emisiuni de radio sau TV, filme, site-uri Internet etc, sexualitatea a patruns încet dar sigur pe piata româneasca, producând un impact major asupra oamenilor, indiferent de vârsta si sexul lor. Practic nu exista domeniu de activitate unde sexualitatea sa nu fie prezenta, fie ea explicita ori sugerata. Pâna si banalele reclame la diferite marci de ciocolata sau cafea apeleaza la sexualitate.
Aceasta invazie de subiecte "fierbinti", strict interzise altadata a avut efecte benefice dar si negative asupra societatii.Si filmele au avut un impact negative asupra tanarului care urmarind aceste filme incearca sa-si imite eroii de multe ori acest lucru are efecte negative nu de multe ori vedem la stiri pusti care si-au omorat prietenii pentru ca asa au vazut in vreun film la televizor.
Prima dragoste Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se indeparteaza tot mai mult de acestia. Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine confidentul perfect.
Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece timpul un adolescent: Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de domeniul de interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului roman dupa parerea mea sunt fotbalul si muzica.Cei mai multi tineri au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el preferand sa vada un film sa asculte muzica sau sa stea degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt niste lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa adolescentul prefera mai mult televizorul decat cartea de multe ori acest lucru este in dezavantajul lui. Din pacate adolescentii mai au si “pasiuni” negative pentru ei cum ar fi fumatul si bautura.Tinerii din ziua de azi incep inca de la varste fragede sa consume alcool sis a fumeze ceea ce este un lucru ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de mici.In scoli sin u numai exista o campanie de informare a tinerilor asupra riscurilor care le provoaca consumul alcoolului ,tigarilor si drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel ! Sansele tinerilor de a reusii in viata
Multii tineri dupa ce termina facultatea isi doresc o cariera in alte tari.De ce ?In primul rand pentru banii salariile in alte tari fiind mult mai mari decat cele din Romania .De mici copii sunt invatati de catre parinti ca sa invete cat mai mult pentru a avea un service bun si un salariu bun insa tanarul din ziua de azi vrea mai mult si mai mult iar din pacate statul romana nu ii poate oferii acest lucru iar multii tineri destepti pleaca din tara pentru a duce un trai mai bun in alta tara.Acest lucru este in dezavantajul tuturora pentru ca plecarea acestor tineri costa annual zeci de milioane de dolari.
As vrea sa inchei cu o mica concluzie : Adolescentul din zilele noastre este mult diferit fata de adolescentul de acuma 30 de ani .Intotdeauna vor exista pareri pro si contra dar cu totii stim ca ei , tineri, sunt viitorul Romaniei si toti spera ca macar ei sa duca un trai mai bun intr-o Romanie mai buna!Stiu ca in acest proiect nu am reusit sa comentez si sa explic toate problemele adolescentilor sau toate opiniile negative asupra lor dar cred ca sunt mult prea multe pentru a putea fi discutate pe cateva foi de hartie !
Există la ora actuală o conspiraţie mondială, condusă de o grupare foarte puternică şi influentă, de indivizi înrudiţi, din care fac parte cei mai bogaţi oameni ai lumii – lideri politici, „elite" corporatiste şi membri ai unor societăţi secrete – şi care acţionează fără limite naţionaliste. Intenţia ei este de a prelua total şi complet controlul asupra tuturor fiinţelor umane de pe planetă şi de a reduce dramatic populaţia mondială, la doar 1 miliard de oameni.
Sub numele de Noua Ordine Mondială ( New World Order) se ascund organizaţii, instituţii şi indivizi, grupaţi într-o reţea intercorelată. Această grupare ocultă planetară nu cunoaşte limite statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor şi controlează politica, sistemul bancar internaţional, industria, comerţul, sistemul de asigurări, traficul de droguri şi de arme, lumea medicală etc. Ea nu dă nimănui socoteală pentru deciziile pe care le ia, şi este cea care trage sforile tuturor evenimentelor majore din lume. Ea se ascunde în spatele marilor corporaţii şi al marilor agenţii guvernamentale, pe care le dezvoltă şi le controlează, cu scopul bine definit de a domina lumea.
De-a lungul timpului, tot mai mulţi oameni au aflat de existenţa acestei conspiraţii mondiale. Însă marea majoritate a lor, din păcate, reacţionează cu scepticism şi neîncredere la acest subiect, inconştienţi de condiţionarea mentală care le este implementată permanent de instituţiile de stat. Amploarea şi complexitatea reţelei de înşelătorie a acestei conspiraţii este greu de imaginat. Metodele pe care le utilizează în acest război cu omenirea sunt în special de natură biochimică, fiind promovate prin sistemul farmaceutic, medical, alimentar şi prin manipularea maselor cu ajutorul mass-mediei, cu scopul sinistru de exterminare a populaţiei.
Ceea ce majoritatea cetăţenilor cred că este „opinia publică", reprezintă de fapt o propagandă abil regizată, cu scopul secret de a se declanşa un anumit răspuns comportamental dorit din partea populaţiei. Părerile „opiniei publice" sunt monitorizate permanent, cu intenţia de a se verifica acceptarea de către populaţie a programelor planificate de „ei". Conspiratorii Noii Ordini Mondiale îşi realizează agenda de lucru, orchestrând cu măiestrie emoţiile umane şi cultivând în special frica.
Pătrunzând în labirintul încurcat al manevrelor politice şi corporatiste, descoperim stupefiaţi o lume a criminalităţii şi a abuzurilor de neimaginat împotriva umanităţii. Transpare din ce în ce mai clar ideea că trădătorii umanităţii – care, după modul lor de acţiune, nu pot fi numiţi „oameni" – au ales să folosească acum alte metode (mascate) de exterminare a populaţiei: prin alimentaţie (introducând aditivii extrem de nocivi, precum aspartamul, glutamatul de sodiu etc.), prin produsele cosmetice, prin apa fluorurată, prin deşeurile toxice, prin hrana iradiată, prin vaccinurile cu mercur şi prin alte arme biologice, de fapt, o altă variantă modernă pentru bombele folosite pe vremuri, cu scopul (acelaşi) de a distruge mase întregi de oameni.
Sub pretextul „cercetării" armelor biologice, a vaccinurilor şi a medicamentelor periculoase, „ei" îşi dezvoltă de fapt această industrie în propriul lor interes şi folosesc fiinţele umane drept cobai. Au ajuns până acolo încât să creeze noi agenţi biologici şi virusuri, pentru care apoi au fost necesare alte remedii, create, desigur, tot de ei – vaccinurile. Experimentele pline de cruzime, pe material uman, sunt realizate între zidurile reci, sterile şi antifonate ale laboratoarelor şi unităţilor militare ultrasecrete de… bio-terorişti în halate albe. Finanţate prin diferite programe guvernamentale, aceste studii pseudoştiinţifice sunt prezentate ca fiind proiecte de „cercetare şi dezvoltare" de cea mai bună credinţă.
Pe primul loc în agenda de lucru a „elitei" criminale a acestui secol este reducerea drastică a populaţiei. Miliarde de oameni nevinovaţi au murit în urma „războaielor", a dominaţiilor tiranice, a masacrelor rasiste, a homicidului, a epidemiilor, a SIDA-ei, a fumatului, a avorturilor, a erorilor medicale, a efectelor nocive ale medicamentelor, a dezastrelor „naturale" şi a genocidelor, care, toate, oricât de bizar ar părea, au fost provocate şi iniţiate de „ei"...
Această trădare cutremurătoare faţă de umanitate, bazată pe abuz de putere, crime de război, conspiraţie, conflict de interese şi minciună este o încălcare flagrantă a drepturilor omului, însă ea se desfăşoară sub masca pompoasă a democraţiei, a carităţii şi a libertăţii individuale.
Noul imperialism – atacul cu substanţe chimice otrăvitoare, prezentate în ambalaje viu colorate
La ora actuală, în întreaga lume are loc o adevărată invazie a substanţelor foarte toxice, infiltrate prin alimentaţie, prin medicamente, prin vaccinuri, prin produsele de îngrijire personală, prin apa fluorurată etc. Lumea este realmente bombardată, în mod legal, cu fiecare înghiţitură. Prin proliferarea restaurantelor de genul fast-food, a companiilor farmaceutice, a produselor alimentare contaminate cu substanţe otrăvitoare (sub forma aditivilor) – acest atac mascat produce mai multe victime şi suferinţă decât orice război armat care a existat vreodată.
Pe măsură ce oamenii se îmbolnăvesc datorită otrăvurilor ingerate în necunoştinţă de cauză, sistemul medical alopat „sare în ajutorul" lor, otrăvindu-i în continuare cu medicamente de sinteză, cu vaccinuri care afectează grav organismul uman, cu radiaţii nocive care ucid omul înainte de a „ucide" cancerul, cu plombe pe bază de mercur, care intoxică fiinţa clipă de clipă – deşi se pretinde că, prin fluorurarea apei, dinţii nu ar trebui să se mai carieze –, cu metode convenţionale de tratament, care nu fac decât să accelereze paşii muribunzilor către Moarte, pe de o parte, şi să aducă un profit financiar enorm celor care concertează din umbră acest mecanism sinistru, pe de altă parte.
Ceea ce oamenii nu ştiu este că moartea lor a început odată cu prima înghiţitură de apă fluorurată, cu prima bucată de pâine „îmbunătăţită" cu aditivi, cu primul vaccin „împotriva epidemiilor", cu primul chips cu gust de şuncă, cu prima băutură carbogazoasă „care îţi răcoreşte setea de viaţă"… Restul este doar obişnuinţă, perpetuată de ignoranţă, dezinformare şi o publicitate deşănţată. Oriunde au pătruns aceste produse, s-a răspândit boala şi a urmat apoi moartea.
Există zone izolate în lume, în munţi sau în anumite insule, unde „tehnologiile moderne" nu au pătruns niciodată... Acolo nimeni nu este bolnav de diabet, cancer, ischemie, depresie, SIDA, pentru că hrana locuitorilor din aceste regiuni constă din alimente naturale, proaspete, neprocesate. Există zone în care „civilizaţia" a ajuns cu două generaţii în urmă şi deja populaţia suferă de diabet, astm, boli cardiovasculare şi cancer. „Cultura" americană , cu invazia ei de băuturi carbogazoase, cu lanţurile ei de restaurante fast-food, cu ţigările şi alimentele ei procesate şi pline de aditivi toxici, a produs mai multă suferinţă şi boală în lume decât oricare altă agresiune.
Totul se face „legal"........ Este mai mult decât legal, este obligatoriu! Orice naţiune care refuză să se alinieze standardelor comerciale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (World Trade Organization – WTO) este imediat sancţionată şi primeşte un embargo comercial, până când, neputând face faţă presiunilor, cedează. Chiar şi tentativa unei ţări de a interzice pe teritoriul ei folosirea unor aditivi toxici, cum ar fi: aspartamul, uleiurile hidrogenate sau nitratul de sodiu, poate fi considerată o gravă încălcare a înţelegerilor internaţionale, care primează în faţa legilor naţionale! Aceasta este „opera" comisiei care supervizează Codex Alimentarius şi care face legea!
Produsele alimentare actuale – calul troian al industriei chimizate
Este uşor să vinzi ţigări, Coca-Cola, produse alimentare ieftine şi pline de aditivi periculoşi – în ţările sărace şi în curs de dezvoltare, unde nivelul de educaţie şi de informare este foarte scăzut; acolo oamenii sunt uşor de păcălit, fiind în stare să creadă că produsele americane şi occidentale îi vor face mai fericiţi.
În prezent, în ţările civilizate, doar oamenii ignoranţi şi naivi mai consumă băuturi carbogazoase. Tot aceeaşi categorie de oameni fumează, consumă produse cu aditivi, prânzuri decongelate şi încălzite la cuptorul cu microunde şi privesc pasivi ore în şir la televizor. Oamenii inteligenţi cunosc deja adevărul despre aceste lucruri. De aceea, vânzările de băuturi carbogazoase scad anual, iar marile corporaţii sunt obligate să „spargă" piaţa în alte ţări, unde nu s-a aflat încă de toxicitatea aspartamului şi a aditivilor alimentari, de pericolul produselor modificate genetic şi de faptul că toate acestea aduc cu ele boala..
Nimic nu este mai simplu decât manipularea populaţiei prin publicitate, ştiri fabricate şi studii contrafăcute! Toată gama de produse alimentare, farmaceutice şi de întreţinere casnică este promovată printr-un sistem agresiv de publicitate, prin care publicul este înşelat şi convins să cumpere. Tehnologia avansată este ţinută sub control şi folosită în scop malefic de către unele guverne, prin intermediul misterioaselor contracte, fuziuni şi afaceri corporatiste – militaro-industrial o-farmaceutice –, făcute cu uşile închise.
Afacerile corporatiste – crimă organizată la nivel înalt
Cuvintele nu pot descrie îndeajuns caracterul diabolic al acestor acţiuni corporatiste. Oricât de mult am citi şi afla despre acest subiect, va exista întotdeauna ceva nou de descoperit. Pentru „ei", oamenii nu sunt decât un material pentru folosire, abuzare şi distrugere.
În spatele „câmpului de bătălie", în timp ce oamenii se luptă cu boala şi suferinţa, fără să ştie şi să înţeleagă de unde vin toate acestea, corporaţiile strâng prada – un profit enorm, obţinut pe baza stării de dezinformare, naivităţii şi ignoranţei maselor. Singurele naţiuni care au un viitor promiţător sunt cele care protejează şi menţin sănătatea popoarelor lor şi a mediului lor natural.
Vestea bună este că din ce în ce mai mulţi oameni se trezesc la realitate! Omul inteligent face conexiuni între anumiţi indivizi şi unele companii, organizaţii sau agenţii şi îşi dă seama de caracterul dubios al intrigilor politice şi al anumitor programe, proiecte şi servicii care sunt promovate în diferite zone ale lumii, aparent fără nicio legătură unele cu altele.
Din ce în ce mai mulţi oameni află despre pericolul aditivilor alimentari, al aspartamului, al băuturilor carbogazoase, al fluorului, mercurului şi aluminiului şi au început să adopte o dietă sănătoasă, bazată pe alimente organice şi produse naturale, fără substanţe chimice... Tot mai mulţi sunt cei care cunosc efectele dezastruoase ale medicamentelor de sinteză asupra sănătăţii şi renunţă la tratamentele alopate şi la medicina convenţională, apelând la tratamente naturiste cu plante medicinale, regimuri alimentare de purificare, programe de dezintoxicare a organismului de substanţele chimice.
Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că industria agroalimentară, farmaceutică şi petrochimică sunt interesate doar de propriul lor profit, şi nu de sănătatea umanităţii. Şi, în fine, tot mai mulţi sunt cei care înţeleg că marile corporaţii industriale şi guvernele sunt controlate de o „elită ocultă mondială", care are drept scop distrugerea umanităţii prin îndepărtarea ei de natura esenţială şi de Dumnezeu. Prin urmare, din ce în ce mai mulţi oameni caută modalităţi de a se redescoperi pe ei înşişi, de a-şi reface sănătatea şi integritatea, de a redeveni fiinţe minunate, fericite şi mereu în comuniune cu Dumnezeu.
Ultimele zbateri ale fiarei Trist, dar adevărat, aceste corporaţii industriale îi oferă omenirii doar boală, suferinţă şi moarte. Întregul sistem de „îngrijire a sănătăţii" a devenit un organism de tip monopolist, care se bazează pe propaganda deşănţată, pe publicitatea mincinoasă şi pe manipularea făţişă.
Avem aici de-a face nu cu metodele înţelepte ale unei guvernări care oferă soluţii şi care se îngrijeşte de sănătatea populaţiei, ci cu tacticile diabolice ale unei afaceri mondiale disperate, într-o ultimă încercare furibundă de a prelua controlul asupra lumii, înainte de a fi luată de valul transformării, care se întrezăreşte la orizont.
Şantajul şi cenzura cercetătorilor ştiinţifici
Iată cum proliferează în domeniul cercetării ştiinţifice lanţul vicios al otrăvirii populaţiei cu aditivi: dacă respingem otrăvurile → nu ies bani →nu se mai finanţează studii de cercetare. De exemplu, producătorii de aspartam donează milioane de dolari unei universităţi. Directorul laboratorului sau preşedintele universităţii pur şi simplu va sugera discret echipei de cercetare că ar vrea să vadă rezultate negative la testele despre aspartam, sau altfel subvenţiile vor fi oprite!
Totuşi, au existat oameni de ştiinţă curajoşi, care au semnalat abuzurile criminale împotriva umanităţii, făcute de marile corporaţii şi sprijinite cu bună ştiinţă de unele state şi guverne. Aceşti adevăraţi eroi ai omenirii au avut apoi de-a face, invariabil, cu atragerea concertată a oprobiului public asupra lor. Iată câteva exemple:
Dr. Andrew Wakefield şi ceilalţi doi colaboratori ai săi au fost acuzaţi şi discreditaţi de companiile farmaceutice, pentru că au dovedit ştiinţific şi au făcut publice efectele toxice ale mercurului din vaccinuri.....
Neurologul Russell Blaylock a făcut ample cercetări asupra neurotoxinelor aspartam şi glutamat. „Am studiat acest subiect al neurotoxinelor în toate modurile posibile şi am demonstrat toxicitatea glutamatului.... «Ei» ştiu că eu ştiu asta acum, pentru că am făcut un schimb de scrisori cu cei mai mari apărători ai glutamatului. Cu toţii şi-au dat seama că nu aveau niciun argument care să poată contesta veridicitatea studiilor mele. Aşa încât, pentru un timp, m-au lăsat în pace. Le-a fost teamă că, în cazul în care se face publică disputa dintre mine şi ei, vor pierde. «Ei» nu vor ca această informaţie să ajungă la urechile publicului. Ceea ce fac «ei» este să joace vechiul rol al ignorării adevărului, sperând că nu se va afla. Pur şi simplu, oamenii nu au niciun sistem intern de apărare împotriva glutamatului de sinteză.
Apoi au început atacurile. Ştiu mult prea mult. După ce am început să public rezultatele mele, editorul m-a avertizat: «Eşti sigur că vrei să scrii asta? Dacă o vei face, te vor hăitui până la moarte.» Am răspuns: «Da, vreau». Le-am publicat, cu un singur gând în minte: că nu au cum să mă combată. «Ei» exercită o imensă presiune asupra ziarelor, revistelor şi jurnalelor, pentru ca acestea să nu publice interviuri sau articole despre persoane ca mine. «Ei» încearcă să-i ţină în umbră pe cei care deţin informaţii despre adevăr, sperând că marea majoritate a oamenilor nu-l vor afla niciodată. Dar odată şi odată adevărul va ieşi la iveală. Din anul 1995, de când am publicat concluziile la care am ajuns, au apărut noi şi noi dovezi, materiale şi studii, care atestă veridicitatea informaţiei expuse de mine, şi anume, că receptorii periferici ai glutamatului şi aspartamului pur şi simplu ucid oamenii."
Dr. C. Trocho din Spania a condus în anul 1998 cercetările asupra modului în care aspartamul influenţează ADN-ul. Experimentul său a fost denumit Studiul Barcelona sau Raportul Barcelona, deoarece a fost susţinut de conducerea Departamentului de Biologie al Universităţii din Barcelona . Apoi, cariera sa a fost atacată de producătorii de aspartam. El a mărturisit ulterior că nu va mai realiza niciodată un alt proiect de cercetare referitor la aspartam. Mai târziu, şi alţi cercetători au fost forţaţi să facă aceleaşi lucruri.
În lumea ştiinţifică, este foarte cunoscut cazul dr. John Yiamouyannis, biochimistul de la Departamentul de Lucrări Chimice al Fundaţiei Naţionale pentru Sănătate (National Health Foundation) din SUA şi membru al Societăţii Americane de Chimie (American Chemical Society), care a fost şi el şantajat, atunci când studia efectele fluorurării, în anul 1989.. A fost concediat pentru că a refuzat să tacă şi totodată i s-a interzis să îşi publice lucrările şi cercetările despre toxicitatea fluorurării.. Şeful său a declarat: „Am fost nevoiţi să facem aceasta, pentru că am fost ameninţaţi că, dacă nu tăcem, ne vom pierde finanţarea...." Dr. John Yiamouyannis ar fi vrut să dezvăluie adevărul, dar a fost concediat. Apoi, Departamentul a primit un premiu uriaş în bani de la compania Colgate-Palmolive.
După ce a făcut cunoscute rezultatele studiului său asupra hranei preparate la microunde, dr. elveţian Hans U. Hertel a fost acuzat de Asociaţia Dealerilor pentru Aparate Electrocasnice şi Industriale că periclitează afacerile companiilor din acest domeniu. În urma acţionărilor repetate în justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg i-a dat medicului câştig de cauză, în procesul Hertel versus Elveţia, iar statul elveţian i-a plătit acestuia o compensaţie de 40 000 de franci elveţieni pentru că i-a încălcat dreptul la libera exprimare.
Dr. Russell Blaylock, neurochirurg: „«Ei» chiar urmăresc aceasta: în America au votat o lege simultan în mai multe state, conform căreia nimeni în afară de medicii nutriţionişti nu are voie să vorbească despre alimentaţia şi despre nutriţia corectă. Mai multe state au votat această lege. Aceasta înseamnă că biochimiştii şi ceilalţi medici nu au voie să vorbească despre sănătate?! Este ridicol!"
Cunoaşterea înseamnă putere
Transformarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om are dreptul la libertate, sănătate şi cunoaştere, pentru evoluţia sa individuală şi a planetei. Medicina, agricultura, industria alimentară şi, practic, toate domeniile existenţei moderne sunt controlate de câţiva oameni din vârful „Sistemului" – giganţii petrochimiei, ai complexului militaro-industrial şi ai băncilor lumii – care câştigă enorm de pe urma planurilor lor ticăloase, în detrimentul umanităţii.
Atâta timp cât totul pe pământ se va măsura în latitudinea profitului financiar şi longitudinea creşterii economice, nu vom fi niciodată liberi! Cât timp vom continua să lăsăm puterea, banii, gândirea, sănătatea şi libertatea noastră în mâinile „Sistemului", nu vom fi niciodată mai mult decât nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi mental, sclavi care au iluzia că sunt liberi. Însă pe măsură ce devenim conştienţi de adevărul ascuns în spatele aparenţelor, înţelegem că putem să acţionăm împotriva limitărilor impuse de „Sistem" şi să ne eliberăm de această iluzie ţesută de „ei", care a devenit treptat lumea noastră..
A venit timpul să ne trezim la realitate şi să ne cerem plini de curaj dreptul de a fi liberi, de a cunoaşte adevărul şi de a ne alege singuri modul de a trăi, de a mânca, de a ne vindeca. Am ajuns să trăim în această iluzie creată, tocmai pentru că am permis să fim manipulaţi de către cei care vor să controleze aproape totul.
A venit timpul, mai mult ca oricând, să punem capăt acestei dominaţii distrugătoare de pe planetă. În momentul în care vom înţelege că noi, majoritatea oamenilor, suntem cei care îi ajutăm în mod inconştient, prin ignoranţa şi lipsa noastră de reacţie, pe aceşti câţiva, puternici şi perfizi, să se menţină pe poziţie, „ei" nu vor mai avea nici o putere asupra noastră. Dacă înţelegem că NOI suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se petrece, şi nu aceşti „ei" ascunşi, ei nu vor mai putea să hotărască în locul nostru şi să îşi continue acţiunile diabolice. Căutarea adevărului, plină de curiozitate, cu mintea deschisă şi cu dorinţa sinceră de a-l descoperi este un atribut al inteligenţei. Căutaţi cât mai multe informaţii despre ceea ce mâncaţi, despre remediile cu care vă trataţi sănătatea, despre „ingredientele" care vă compun viaţa. Românilor inteligenţi şi cu bun simţ le va fi, sperăm, de un real folos destăinuirea acestor adevăruri cutremurătoare, care cel mai adesea le sunt ascunse cu bună ştiinţă.
Povestea ta s-a intalnit cu povestea iubirei tale intr-o luna de vara. S-au placut asa de mult incat si-au dat mainile si si-au spus pentru prima oara: buna dimineata! Au stat asa un timp, nu prea mult, pana sa se dumireasca cum stau lucrurile. Au inceput sa prinda curaj, apoi a venit cunoasterea treptata. Cand au vazut cat de frumos e sa-ti creasca aripi, au strans suras dupa suras si au poposit cu unul in bratele celuilalt. Dupa ce au cladit pas cu pas, si gand cu gand, toata maretia de culori, povestea ta s-a desprins din bratele povestii mele ca sa raspandeasca mireasma dragostei peste alte povesti ce vor urma. Te iubeste cu toata fiinta pentru totdeauna!
Happy Valentine's Day pentru totii cei care se iubesc!
Casa de piatra si copii de xerox (sau de plastelina la preferinte)
After a young, middle class couple moves into what seems like a typical suburban “starter” tract house, they become increasingly disturbed by a presence that may or may not be demonic but is certainly most active in the middle of the night.
Especially when they sleep. Or try to.
Paramount Pictures Presents A Blumhouse Production A Film by Oren Peli “Paranormal Activity” starring Katie Featherston, Micah Sloat, Mark Fredrichs, Amber Armstrong and Ashley Palmer. The film was directed, written and edited by Oren Peli. The film was produced by Jason Blum and Oren Peli. The executive producer is Steven Schneider. The co-producers are Toni Taylor and Amir Zbeda. This film has been rated R for language.
For writer-director Oren Peli, home is where the horror is.
Literally.
“Paranormal Activity” was photographed at Peli’s home during a seven-day sprint in 2006 with a crew of three that included co-producers Toni Taylor, Peli’s then-girlfriend, and Amir Zbeda, one of the filmmaker’s best friends.
Peli, whose name means “wonder” or “marvel” in Hebrew, is a native of Israel who dropped out of school there when he was sixteen to start his own software company. Three years later, he and Zbeda emigrated to the U.S., where Peli developed animation and video game programs.
After meeting Taylor and deciding to settle down, Peli went house-hunting during the height of the real estate boom. After being outbid on several houses, they finally managed to land a suburban tract home. “It was the first time I’d ever lived in a house; I’d only ever rented small apartments,” says Peli. “In quiet suburbia, I quickly learned that you become conscious of every little noise, especially at night.
“The house, or the ground around it, was settling; things were falling off shelves in the middle of the night,” he continues. “I’m not saying there was a ghost or anything, because the incidents, or whatever you would call them, were happening months apart.”
And for the next couple of years those nighttime noises – however intermittent – persisted.
“It all got the techno-geek side of me thinking, ‘Maybe it would be cool to set up video cameras as a way to figure out what was going on,’” Peli says with a grin. “If those cameras caught something good, I thought that could make a pretty interesting movie.”
Once he had written a script, Peli and Taylor decided it was time to make some long-needed home improvements. The couple put in new wood flooring, hung some pictures on the walls and rearranged their bedroom. They even constructed the Ouija board that plays a central role in the narrative.
At a marathon casting session in Hollywood, which yielded 150 aspirants, Peli discovered Katie Featherston and Micah Sloat. “They were among the very few actors we saw who slid right into character when we threw them our standard question, which was ‘So tell me why you think your house is haunted?’
“When we put Katie and Micah together, they were absolutely convincing as a couple that had been together for years,” Peli continues. “They were telling stories about their vacations, talking about how Katie’s mom didn’t approve of them living together. They came up with elaborate backstories for their characters on the spot. That was the moment when I actually green-lighted the movie in my head, because I wasn’t going to do it unless I could find actors who could pull it off.”
Peli’s overall goal was to come up with footage that would “feel very organic – I didn’t want the actors to worry about lighting or camera angles or anything like that. At the same time I didn’t want it to look bad. It was all about the performances and not distracting the actors with filmmaking issues.”
The exception is the static shot that’s established when Micah sets up the camera on a tripod in his bedroom. “I’d worked on that shot for months,” Peli explains. “I was playing with all different types of lighting; it had to be natural. You need to be able to barely see what’s happening in the bedroom while still maintaining a degree of clarity for the audience.”
Capturing the action outside of his character’s bedroom would be up to Sloat who, as it turned out, had been a camera operator for his college TV station. “He framed the shots well – sometimes too well – and I would have to ask him to close the viewfinder and just point and shoot,” Peli recalls with a laugh.
Although Peli felt that Micah and Katie needed very little direction, he set some rules: improvisation is okay, but don’t use each others’ names in vain, and no forced exposition.
Peli applied similar rules of naturalism to sound and production design.
“As is the case with films like ‘The Blair Witch Project’ and ‘Open Water,’ I wanted there to be only a little bit of blood in the movie. That’s the way I like scary movies; you don’t have to go over the top. In the same way, I wanted the sound effects to be subtle. We establish the drone of the room tone and then we document a low-frequency rumble, which is really all you need. The fact that we have a lot of scenes in the movie that are totally quiet forces the audience to be quiet and really pay attention to every little thing. Silence only emphasizes that little tap on the wall you know is not supposed to be there.”
Production was so stealthy, Peli notes, the neighbors never knew he was making a movie. Nor, really, did anyone else.
After just seven days of shooting, with support from Taylor and Zbeda, who contributed everything from story ideas to props to stunt design and execution, Peli loaded the footage into Sony Vegas editing software on his home PC.
He submitted “Paranormal Activity” to Screamfest, a boutique festival for cult and homemade horror held each October at the legendary Chinese Theatre on Hollywood Boulevard. Peli admits today he was “terrified” when Screamfest founder Rachel Belofsky “forced” him to send a DVD of his movie to Steve Barton, editor of the popular horror website Dread Central, which turned out to be a good move: Barton and others at the site were the first to praise “Paranormal Activity” and continued to champion it even after its Screamfest debut.
“It quickly became apparent the community was really embracing the movie,” says Peli. “People were blogging wildly, asking our little website how they could see the film. It was surreal. It got me thinking about ‘Paranormal Activity’ in theatrical terms.”
A few days after the first screening, Peli recalls being approached by all kinds of people from that first audience – men and women in their 20s, 30s, and 40s. They all reported having problems sleeping at night, sometimes for several nights. “At first I thought people were just using a figure of speech to describe a scary movie,” Peli says. “But reports of sleeplessness have persisted after every screening since.”
The Screamfest screening helped Peli find an agent at CAA and a subsequent berth at Slamdance. It also attracted the attention of Steven Schneider, an academic-turned-producer whose numerous books on the horror genre brought him to Hollywood in 2003.
Schneider recalls pulling a DVD of “Paranormal Activity” from a pile of submissions and watching it at home alone one night. “I remember thinking, ‘Wow, this director is really asking the audience to experience what this couple is feeling,’” he says. ”But what really hooked me was that first night scene, after Micah puts his camera on a tripod. We've seen a lot of horror movies with gyrating, hand-held camerawork, so that static shot seemed almost subversive. I could tell the filmmaker intuitively knew how to build suspense. Then the movie slowly sucked me in, my sense of dread kept growing, and Oren's very clinical method of filmmaking - along with the naturalism of Katie and Micah's performances - really affected me. I couldn't sleep.”
Schneider shared the movie with producer Jason Blum. Schneider had a deal with Blum’s production company while both were based on the Paramount lot. “I recognized that ’Paranormal Activity’ was a lot like ‘Blair Witch’ in the way that it delivered purely on an audience level,” Blum says. “Both were designed to be theatrical experiences, exercises in terror told with the intimate medium of video, felt viscerally by large groups of strangers united in a darkened room.”
At Slamdance, the film was seen by a young executive from DreamWorks, Ashley Brucks, who recommended it to her boss, Adam Goodman, now president of production at Paramount Pictures.
Paramount Pictures will release the movie this fall, at the same time as Peli begins his next film, an independent thriller called “Area 51,” with Blum aboard as producer and Schneider as executive producer.
“One of the things I wanted to do was create something that people could say defined horror for their generation,” concludes Peli, “the way after ‘Psycho’ people said they would never take another shower; after ‘Jaws’ and ‘Open Water’ that they would never again swim in the ocean; and after ’Blair Witch’ that they would never again go camping in the woods. I figured, well, sleeping at home is something you can’t really avoid. So if I can make people scared of being at home, ‘Paranormal Activity’ might do something.
ABOUT THE CAST
Katie Featherston (Katie) makes her feature debut with “Paranormal Activity.” A native Texan, Featherston attended Southern Methodist University, where she majored in acting. She currently lives in Los Angeles, where she studies acting.
Micah Sloat (Micah) makes his feature debut with “Paranormal Activity.” In addition to his acting duties and being the de facto cameraman, Sloat’s original music is featured in the film’s soundtrack. He holds degrees from the Musician’s Institute in Hollywood, as well as Skidmore College, where he created television shows for the college’s station.
He lives in Los Angeles and is represented by Elevate Entertainment.
Mark Fredrichs’ (Psychic) media career began a number of years ago with a long list of print and national commercials. These efforts lead to supporting roles in the film ”Wristcutters: A Love Story,” the TV series ”The Bold and the Beautiful” and ”Lost in TV Guide.” His role in ”Paranormal Activity” also builds on his background of over 15 years as a practicing psychologist.
Amber Armstrong (Amber) got a taste of performing as a freshman at the University of Nevada-Reno. She has since continued acting and a bit of directing, splitting her time between Reno and Los Angeles.
Ashley Palmer (Girl on Internet) began her acting career at age five when she played the title role in a community production of “Chicken Little.” Since then, she has originated a role in an off-Broadway play, performed in a national tour, shared the stage with Elaine Stritch, and been directed by Darren Star. Palmer has a BFA in musical theater from Otterbein College and works in film, television, theater, commercials, hosting, print, web series and improv, and had always dreamed of appearing in a horror film.
ABOUT THE FILMMAKERS
Oren Peli (Director/Writer/Producer/Editor) is a native of Israel who came to the U.S. at the age of 19. Back home, he had dropped out of high school at age 16 to write a highly commercial painting program, then became a full-time software designer, using his skills to create animation programs and, ultimately, game software. “Paranormal Activity” is his first film.
His next project, “Area 51,” which he also wrote, is produced by Jason Blum and executive-produced by Steven Schneider and begins production this fall in Utah.
Jason Blum (Producer) and his Blumhouse Productions signed a three-year first-look deal with Paramount Pictures in 2005. Prior to that, Blum had a two-year producing deal with HBO Films and, before that, a two-year deal with Miramax Films. From 1995 to 2000, he served as co-head of the acquisitions and co-productions department at Miramax Films in New York. While there, he was instrumental in acquiring over 50 films, including “The Others,” “Smoke Signals,” “A Walk on the Moon,” “The Reader” and “The House of Yes.”
Since opening his own company in 2000, Blum has produced 12 feature films that demonstrate his unique taste and creative sensibilities. Blum served as co-executive producer of “The Reader” directed by Stephen Daldry, for which Kate Winslet won an Academy Award®.
Currently, Blum is in post-production on “Tooth Fairy,” for 20th Century Fox, starring Dwayne Johnson. The film is scheduled for wide release on January 22, 2010. Blum is also in pre-production on “Area 51,” to be directed by Oren Peli.
In addition, Blum has produced “The Accidental Husband” starring Uma Thurman, Colin Firth and Jeffrey Dean Morgan for Yari Film Group; “The Darwin Awards” starring Winona Ryder and Joseph Fiennes; “Griffin & Phoenix” starring Amanda Peet and Dermot Mulroney; “Hysterical Blindness” starring Uma Thurman, Gena Rowlands and Juliette Lewis, which aired on HBO and garnered Thurman a Golden Globe Award; “Hamlet” starring Ethan Hawke, Bill Murray, Sam Shepard and Kyle MacLachlan, released by Miramax; and Alexandra Shiva’s documentary “Stagedoor.”
Steven Schneider (Executive Producer) moved to Hollywood from New York in 2003, after completing MA degrees in Philosophy from Harvard and Cinema Studies from NYU and publishing a number of books on film, with a focus on foreign horror movies.
After being in a first-look deal at Gold Circle Films, where he helped find and develop the script that became the sequel to “White Noise,” Schneider entered into a first-look producing deal in 2006 at Paramount Pictures, where he remained for over two years. Over the course of that time, Schneider expanded his purview to include all kinds of ”dark genre” movies, from horror to thriller to sci-fi and everything in between. Shortly after entering his producing deal with Paramount, Schneider started working with Jason Blum, who was already on the lot, in a collaboration that proved so enjoyable and productive that he eventually segued into a partnership labeled Blumhouse.
Postări
